Articole

Istoric și degradări. Metode de curățare

Conservarea pe termen lung a suportului litic este consecința restaurării științifice, a monitorizării și limitării acțiunii factorilor fizici și chimici a căror valoare nu este optimă pentru conservare. Microorganismele acționează asupra suportului litic prin mecanisme biochimice (biosinteza acizilor organici, enzimelor, polizaharidelor, pigmenților) și mecanice (straparea stratului superficial).

Prin acest articol îmi propun să readuc în discuție importanța pe care secolul al XIX-lea a avut-o în domeniul restaurării, ca etapă de trecere de la tradiția îndelungată a refacerilor și reparațiilor la disciplina științifică din prezent, moment care a presupus și înființarea primelor instituții moderne pentru inventarierea și protejarea patrimoniului cultural construit.

Rămâne reversibilitatea o regulă de aur în teoria contemporană a restaurării?

Reversibilitatea a reprezentat unul dintre principiile de bază ale eticii și practicii restaurării, un ideal declarat dar care în practică nu a fost niciodată atins.

Articolul abordează latura teoretică a conceptului de conservare-restaurare, relatând pe larg evoluția pe care a cunoscut-o în Europa și pe scurt în România. Se subliniază rolul important pe care l-au avut arhitecții în definirea domeniului și mai apoi istoricii de artă.

Bisericile de lemn din judetul Sălaj sunt monumente de arhitectură reprezentative pentru arta religioasă, alăturându-se celorlate biserici de lemn din România. Construcția acestora se încadrează între secolele XVI – XIX, dar cele mai multe au fost ridicate în secolele XVII și XVIII.