Citirea desenelor pregătitoare pentru picturi pe suporturi mobile sau parietale este încredințată aplicării reflectografiei în infraroșu: cu toate acestea, în cazul picturilor de perete în care pierderea suprafeței picturale face ca desenul pregătitor să nu poată fi citit din cauza deteriorării datorate timpului iar aplicarea infraroșului poate rezulta inutil din cauza transparenței pigmenților folosiți pentru desenele pregătitoare, memoria iconografică este încredințată surselor arheologice și istorice care pot fi uneori înșelătoare.


Acest articol propune o nouă metodă de investigare non-invazivă, capabilă să recupereze chiar și supraviețuiri minime ale materialului pictorial utilizat pentru desenele de pe tablourile de perete: această tehnică nu este propusă ca fiind total rezolutivă, dar, însoțită de alte investigații multispectrale, poate duce la o înțelegere mai largă a iconografiei.