Ctitoria bucureşteană Biserica Icoanei, a fost construită între anii 1784‑1786, de către Panait Băbeanu, mare căpitan de lefegii. A fost rodul unei vremi de cumpănă marcate de un nou tip de viaţă social‑economică, destinat prin excelenţă spaţiului urban, iar dezvoltarea arhitecturii şi a artelor auxiliare din Ţara Românească şi Moldova corespundea regimului turco‑fanariot.

Ansamblul picturilor murale realizate în frescă la Biserica Icoanei din București a fost acoperit în mai multe etape prin repictare în tehnici diverse, ultimul strat fiind în tehnica ulei. Recentele lucrări de restaurare din 2010‑2017 asupra picturilor murale au evidențiat atât evoluția intervențiilor de‑a lungul timpului cât mai ales au dus la descoperirea și atribuirea iconografiei originale de secol XVIII.

Cuvinte cheie: zugravi, Biserica Icoanei din București, pictură murală, restaurare, iconografie, monument istoric

[1].   Florescu, George D., Din vechiul Bucureşti. Biserici, curţi boiereşti şi hanuri între anii 1790‑1791 după două planuri inedite de la sfârşitul veacului al XVIII‑lea, Bucureşti: Institutul de Arte Grafice Lupta, 1935, p. 53.

 

autor:

Gabriela Ştefăniţă - Doctor în arte vizuale (obținut la Universitatea Națională de Arte București ‑ 2016), specialist restaurator pictură murală/lemn și pictor bisericesc atestat de Ministerul Culturii (restaurare pictură murală) și Patriarhia Română

Caietele restaurării 2017, pp. 184-195