Arhitectura tradițională - Anexele gospodărești PDF Imprimare Email
Autor Ana Bârcă   
Miercuri, 29 Noiembrie 2017 21:41

Arhitectura traditionala_-_anexe_gospodaresti

În completarea anexelor gospodărești și în funcție de resursele prezente în zonă, care au generat dezvoltarea meseriilor tradiționale, în gospodării se găseau instalații de prelucrare a produselor animale și vegetale, de prelucrare a lemnului, pietrei, argilei. Ateliere de extras borangicul din gogoșile viermilor de mătase, de tăbăcărie și cojocărie, de confecționat haine groase de postav și pălării, cizmărie, tâmplării pentru uși, ferestre, ateliere pentru confecționat piese de mobilier – paturi, scaune, mese, lăzi de zestre, lăzi de făină, obiecte de uz gospodăresc, vase din lemn, furci și greble, de cioplit și de prelucrat argila spre fabricarea manuală de țigle, olane pentru acoperișuri și piese ceramice. Locuitorii satului beneficiau din plin de produsele rezultate din îndemânarea și experiența acestor meșteșugari, artizani locali.

 

Meseriile artistice practicate în ateliere individuale din locuințele sătești, de către persoane talentate și școlite în tehnicile de lucru speciale, completează paleta de activități și abilități. Pictarea icoanelor pe sticlă și a crucilor de lemn pentru cimitir, decorarea cu pictură a unor piese de mobilier casnic și religios, olăria decorativă smălțuită pentru împodobitul interioarelor de case și cea dedicată ocaziilor festive – ulcioarele de nuntă, ceramica plăcilor de sobă (cahle), țesutul unor piese deosebite din costumul țărănesc tradițional – betele din păr de capră, marame de borangic, încondeiatul ouălor pentru Paști, împletirea „zgărdanelor” din mărgele colorate și confecționarea altor podoabe – accesorii la îmbrăcăminte, dăltuirea tiparelor de unt și caș, prin proceduri tehnice potrivite lemnului, confecționarea instrumentelor muzicale, toate sunt oglinda unei vieți spirituale bogate, în care se simte substanța complexă a tradiției, cu reguli, modele deprinse de generații și subtilitatea noutății.

 

În multe dintre gospodăriile satelor aflate în zone pomicole, se amenajau afumători pentru fructe („loznițe”). În acest fel, fructele uscate într-un fel de cuptoare semi-deschise, cunoscute sub numele de „poame”, însemna o provizie de aliment dulce, pe timpul iernii, foarte iubit de copii și bătrâni. Poamele puteau fi cumpărate și în târgurile săptămânale din zonă, apreciate ca unul dintre felurile de hrană pe durata posturilor (perioade din an, ce preced marile sărbători religioase, în care nu se consuma carne). De asemenea, câte o familie poseda, în gospodăria proprie, un teasc de zdrobit semințele de bostan sau de floarea soarelui, numită „oloiniță”. O construcție sumară ce adăpostea cuptorul de copt semințele și alături, instalația făcută în întregime din lemn și acționată manual, asigurau contra cost, cantități de ulei natural, consumat cu mare plăcere de locuitorii întregului sat, mai ales în Posturile lungi ale Paștelui sau Crăciunului.

 

Fierăria reprezintă una dintre construcțiile comunitare amplasate în afara gospodăriei, la o mică răscruce de ulițe. Apropierea de un pârâu era o condiție esențială pentru funcționarea acestui atelier. Fierăritul este una dintre meseriile care folosea exclusiv focul deschis. Caii erau potcoviți în fața fierăriei, unelte trebuincioase din metal se reparau sau fabricau în fierăria cu focul, foalele și nicovala.

 

 arhitectura traditionala-anexe_gospodaresti

 

Știați că?

 

În zona deluroasă a Olteniei – Vâlcea, Mehedinți, Gorj erau specifice „fântânile cu cai”? Acestea reprezentau o mică construcție cu acoperiș care proteja izvorul natural de unde se alimentau cu apă. Denumirea vine de la capetele unor grinzi din construcție cioplite în forma capului de cal. Pe scândura de deasupra care încheia rama construcției, chiar sub unica față a acoperișului, se pictau și figuri de sfinți, simboluri creștine. Acestea se alăturau capului de cal cioplit, realizând în credința oamenilor din sate, protejarea izvorului de unele spirite malefice, care aveau puterea de a strica apa bună.


Cu abordarea instalațiilor de tehnică țărănească, care au premers tehnologiilor industriale, intrăm în zona proprietății și folosirii comune a unor amenajări constructive dotate cu mijloace de prelucrare a cerealelor – prin măcinare, a fructelor, a semințelor oleaginoase – prin presare și stoarcere (teascurile). O altă categorie de instalații foarte căutate și folosite, uneori, nu numai de populația feminină locală, dar și de femeile din alte așezări mai îndepărtate este cea a prelucrării, spălării țesăturilor groase din lână (pivele sau dârstele și vâltorile sau ștezele). Un alt fel de instalație țărănească servea îndeletnicirii arhaice de separare a aurului prin zdrobirea în teascuri, a minereului aurifer și spălarea acestuia.

 

Punerea în funcțiune a acestor tipuri de amenajări necesita forța apei, a vântului, energia umană sau animală.

<< Început < Anterior 1 2 Următor > Sfârşit >>
(Pagna 2 din 2)
 
Google bookmarkDel.icio.usTwitterFacebook
Author of this article: Ana Bârcă

Alte articole publicate de acest autor


Editura ACS

Muzeul Ascuns

Arbore 14 mic pt site

patrimoniu pentru copii

Arbore 14 mic pt site

Login Form



Subscribe Here

pentru a primi stirile paginarestaurarii.ro scrieti aici adresa voastra de email

Autori

Joomla Templates and Joomla Extensions by JoomlaVision.Com