.
Cu mult timp în urmă (24 august 79 d.Hr.), erupția vulcanului Vezuviu distrugea orașul Pompei. Cenușa vulcanică ce a acoperit pentru mult timp ruinele orașului, i-a facut captivi pe acei locuitori ce nu părăsiseră orașul.
După mai bine de un mileniu și jumătate, în 1748, abatele Martorelli a descoperit primele rămășițe umane.
Săpăturile au fost abandonate și reluate în 1772 când, în Villa di Diomede, au fost descoperite 18 schelete. În 1863, odată cu schimbarea metodei de săpătură, Giuseppe Fiorelli obține primul mulaj de gips după amprenta lăsată de corpul unei victime a erupției în materialul volcanic. Până în 2012, folosind aceeași tehnică și material diferite, au fost realizate mulaje a peste 80 dintre victimele Vezuviului.
Condițiile de microclimat, caracteristicile materialelor constitutive, numeroasele mutări dintr-un spațiu în altul și alți factori au dus la degradarea acestor importante vestigii.
În 2014 a fost demarat un amplu proiect interdisciplinar de studiere și restaurare a acestor martori ai Pompeiului de acum aproape două milenii.
Autori:
Giancarlo Napoli – restaurator, director tehnic al firmei Antramentum, coordonatorul lucrărilor de restaurare
Sorin Pîrvulescu – restaurator Alutanus Restauri
Caietele restaurării 2017, pp. 46-65