Propuneri de tratament
.
Starea de conservare a lemnului arheologic poate fi definită de condițiile în care acesta s-a păstrat: fie în mediu uscat, fie lemnul conservat în mediul subacvatic cu care a intrat într-o stare de echilibru. Evaluarea stării de conservare a lemnului arheologic saturat de apă s-a făcut pe baza rezultatelor obținute în urma măsurării conținutului maxim de umiditate, a densității de masă, a pierderii de substanță lemnoasă și a indicelui maxim de contracție al probelor studiate.
Comparând valorile obținute pentru cele cinci probe, s-a stabilit măsura în care lemnul arheologic este afectat de creșterea conținutului de umiditate în raport cu valoarea densității de masă. Contracția lemnului arheologic este mult mai mare decât cea a lemnului crud și poate atinge valori care să justifice deformarea, fisurarea sau chiar distrugerea obiectului. Astfel, uscarea pieselor care au stat o perioadă îndelungată în apă devine principala problemă a conservării obiectelor arheologice din lemn.
Autor:
Laura Hangiu – restaurator
Caietele restaurării 2017, pp. 12-25