Aspecte întâlnite în tratamentul aplicat unei picturi contemporane, elaborată în tehnică mixtă. Studiu de caz: „Dinamica I”, Romul Nuțiul
.
Diversitatea materialelor disponibile artiștilor începând din secolul al XX‑lea a oferit posibilitatea de experimentare. Printre acestea se enumeră cele mai comune: acrilicul, acetatul de polivinil, alchidul, nitroceluloza, poliuretanul, epoxizii și rășinile siliconice.
Tipul de liant utilizat de artist va avea consecințe semnificative în aria restaurării. De asemenea, majoritatea lucrărilor sunt nevernisate.
Se găsește foarte puțină informație disponibilă, referitoare la fenomenele de degradare a acestor materiale. Prin urmare este esențială cercetarea și consultarea cu specialiști din domeniu în vederea determinării și aplicării tratamentului optim.
În ultima perioadă s‑au remarcat din ce în ce mai multe solicitări de restaurare a artei contemporane românești, iar situația tinde să evolueze.
Autori:
Marius Kovács, Maria Sbera – restauratori, Muzeul de Artă Timişoara
Caietele restaurării 2017, pp. 66-77