Una dintre ultimele operațiuni realizate în procesul de restaurare o constituie integrarea cromatică. Aceasta nu îndeplinește un rol structural, ci doar unul estetic. Astfel precum realizarea ei corespunzătoare poate face o diferență semnificativă față de modul în care opera arăta înainte, în același fel se poate întâmpla în cazul realizării inadecvate a acesteia.
Din dorința de a afla modurile cele mai adecvate de realizare a ei, diverse concepte care vor fi mai târziu teoretizate de Brandi, încep să fie luate în considerare.
Începând cu secolul al XVIII-lea, când apar conceptele de autenticitate a operei de artă și de lizibilitate a intervenției, integrarea este regândită, ca o operațiune care nu trebuie să depășească limitele lacunelor.
Datoriră faptului că integrările necorespunzătoare pot anula frumusețea unei lucrări, s-au căutat formule prin care să se reglementeze la nivelul unor instituții de prestigiu și de legislație a țării, principii de natură mai vagă sau mai riguroasă, care să îndrume restauratorii.
Autor:
Ana Georgescu – Restaurator, absolventă Master – secția Conservare- Restaurare, Universitatea Națională de Arte, București
Caietele restaurării 2019, pp. 58-71