Reabilitarea clădirilor interbelice constituie o provocare atât din punct de vedere structural cât și al finisajelor și al eficienței energetice. Arhitectura interbelică, fondul construit modernist reprezintă un procent semnificativ din fondul construit existent.
Lipsa intervențiilor de consolidare și reabilitare din ultimii 20 de ani face ca în prezent să apară oportunitatea unor asemenea proiecte. Literatura tehnică de specialitate despre soluțiile constructive și finisajele specifice perioadei este limitată, mult timp vorbindu-se de utilizarea materialelor și tehnicilor tradiționale sau de importarea unor tehnici pe filiera meșterilor italieni. Acest articol explorează o tehnică constructivă mai puțin cunoscută azi dar destul de frecvent utilizată în perioada interbelică – zidăria americană.
Autor:
Raluca Zaharia – arhitect, Atelier RIDA SRL, arh.raluca.zaharia@gmail.com; absolventă UAUIM în 2010 și a studiilor postuniversitare de restaurare a monumentelor și siturilor istorice, UAUIM în 2013. Membru al asociației ARCHÉ din 2013, din 2019 specialist atestat de Ministerul Culturii pentru elaborarea de studii si proiecte de interventie pe monumente istorice
Caietele restaurării 2020, pp. 34- 57