Ridicată în anul 1488 de către Ștefan cel Mare la marginea Sucevei de astăzi ca mănăstire de călugări, ansamblul cunoscut ca „Sf. Ilie” apare odată cu biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți și cea a Voronețului. Acest demers face parte din programul ritmic și consecvent al domnitorului de ctitorire a bisericilor de mănăstire sau a celor aferente Curților din orașe (Iași, Vaslui, Botoșani, Dorohoi, Bacău, Piatra).
Biserica, rămasă stingheră în urma desființării mănăstirii în perioada de ocupare austriacă, nu a intrat în atenția Comisiei Monumentelor de la Viena și nici nu a fost propusă pentru restaurare precum bisericile mănăstirilor Putna, Sf. Ioan cel Nou din Suceava, Voroneț, vechea biserică a Mirăuților sau cea de pe lângă fosta Curte domnească de la Milișăuți/Badeuți.
Deși nu există documente clare, biserica Sf. Ilie a trecut prin mai multe etape de restaurare care au schimbat într-un fel aspectul inițial al monumentului. În momentul de față, ansamblul se află la finalul proiectului de restaurare, astfel că articolul de față aduce în fața cititorului informații observate pe parcursul restaurării din perspectiva arhitectului proiectant și a restauratorului de pictură murală.
Autori:
Constantin Gorcea – Arhitect, expert restaurare arhitectură, director al societății de proiectare AGD Suceava
Georgiana Zahariea – Dr., expert restaurator pictură murală, director al ATELIER REMONZA S.R.L.
Caietele restaurării 2020, pp. 200-229