Coduri de etică în conservare-restaurare

Formularea primelor coduri de etică în conservare-restaurare începând cu a doua jumătate a secolului al XX-lea s-a produs pe fondul conștientizării necesității de a întări încrederea în profesie prin impunerea unor seturi de norme de conduită profesioniștilor din domeniu.

Codurile de etică exprimă principii fundamentale, cu caracter general, care ghidează comportamentul etic al conservatorilor-restauratori sub toate aspectele legate de exercitarea profesiei. Acompaniate de regulă de ghiduri, coduri sau standarde de practică, comentarii la standarde, aceste documente au un caracter perfectibil din nevoia de a reflecta modificările survenite în dezvoltarea domeniului. Prezentul articol prezintă succint istoria dezvoltării unor coduri de etică elaborate de organizații profesionale din domeniul conservării patrimoniului cultural, o analiză comparativă a formatului și conținutului variantelor revizuite, precum și unele referințe critice legate de conținutul acestora.

Autor:

Mihaela Anca Gavril – licențiată a Universității Naționale de Arte din București, Facultatea de Istoria și Teoria Artei, specializarea Conservare și Restaurare, aboslventă a masterului Metodologii de Restaurare a Patrimoniului Artistic din cadrul aceleiași universități și a programului de master Managementul Restaurării și Valorificării Patrimoniului Cultural, din cadrul Facultății de Administrație și Afaceri a Universității din București.
EVAL PROFESSIONAL S.R.L.

Caietele restaurării 2021, pp. 378-402

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.