Ctitorie a familiei cneziale româneşti a Cândeştilor din Râu de Mori, biserica din Suseni-Colţ (jud. Hunedoara) a fost ridicată după mijlocul sec. al XIV-lea şi decorată către sfârşitul aceluiaşi veac cu fresce bizantine de filiaţie paleologă. Deservind de la bun început o comunitate monastică, lăcaşul de cult medieval a fost abandonat către sfârşitul secolului al XVI-lea, după trecerea la calvinism şi maghiarizarea familiei nobiliare (devenită astfel Kendeffy) care l-a patronat. Nemaifiind utilizată, biserica era deja ruinată la mijlocul sec. al XIX-lea, această stare de decădere continuând pe tot parcursul veacului al XX-lea, în pofida caracterului arhitectural insolit al monumentului şi a valorii remarcabile a decoraţiei sale murale.
Reluarea în 1995 a vieţii monahale în jurul bisericii din Suseni-Colţ a constituit în mod paradoxal o lovitură de graţie dată monumentului medieval care – la iniţiativa Episcopiei Aradului – a fost reconstruit între anii 1995 şi 1996 de către noii călugări ajutaţi de arh. Şerban Gubovici şi sing. Liviu Hanţiu. Agravarea acestei situaţii s-a produs în anul 2001, când decoraţia murală a bisericii a fost restaurată în mod neprofesionist de către pictorul Viorel Ţigu.
Examinând documentele păstrate în arhivele Institutului Naţional al Patrimoniului din Bucureşti şi ale Arhiepiscopiei Aradului, studiul de faţă discută proiectele nerealizate de restaurare a bisericii medievale din 1982 şi 1990, iar apoi prezintă reconstrucţia sa ilegală din 1995-1996, care a fost realizată de noii călugări, din iniţiativa autorităţilor bisericeşti locale şi fără aprobarea instituţiilor de stat pentru protecţia patrimoniului.
Autor:
Dragos Gh. Nastasoiu
New Europe College – Institute for Advanced Studies, Bucureşti, dragos_nastasoiu@yahoo.com
Istoric de artă (licenţă în Istoria şi Teoria Artei, Universitatea Naţională de Arte, Bucureşti, 2008) şi medievist (masterat şi doctorat în Istorie şi Studii Medievale, Universitatea Central Europeană, Budapesta, 2009 şi 2018).
Istoric de artă (licenţă în Istoria şi Teoria Artei, Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, 2008) şi medievist (masterat şi doctorat în Istorie şi Studii Medievale, Central European University, Budapesta, 2009 şi 2018). A fost cercetător ştiinţific la Institutul de Istoria Artei al Academiei Slovace de Ştiinţe din Bratislava (2021-2022) şi la Centrul de Studii Medievale al Universităţii Naţionale de Cercetare “Şcoala Superioară de Economie” din Moscova (2018-2021). În trecut, a deţinut diferite burse de cercetare la instituţii precum: American Research Center in Sofia (2014-2015), Universitatea “Sfinţii Chiril şi Metodiu” din Veliko Târnovo (2013-2014) sau Universitatea din Trnava (2013). A fost CEMS Teaching Fellow la Facultatea de Istoria Artei a Universităţii de Stat din Tbilisi (2012) şi a predat Istoria Artei Medievale şi Moderne la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti (2009-2010). Este autorul cărţii Arta gotică în România (NOI Media Print, 2011), coautorul cărţii Monumente medievale de pe Valea Târnavelor (Editura ACS, 2018), precum şi autorul mai multor studii de specialitate publicate în reviste internaţionale de profil. Interesele sale de cercetare includ: arta medievală din fostul Regat al Ungariei şi Europa Centrală, interacţiunea dintre arta medievală, cultul sfinţilor şi propaganda politică, precum şi schimburile artistice interculturale dintre Bizanţ şi Occident.
Caietele restaurării 2022, pp. 50-85