După mai bine de jumătate de secol de la primele sesizări referitoare la starea avansată de degradare a Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Ocnele Mari, aceasta a intrat într-un proces de consolidare și refacere volumetrică, dar și într-un proces de conservare–restaurare a componentelor artistice, urmărind prin aceste acțiuni valorificarea patrimoniului distrus și integrarea bisericii în circuit turistic.
Afectată structural de cutremurul din 1940, apoi de cel din 1977 și expusă o perioadă îndelungată factorilor externi de degradare, biserica s-a transformat, în lipsa unei atitudini din partea organelor abilitate, într-o ruină ce amenința cu prăbușirea.
Proiectul de consolidare–restaurare a bisericii, început în 2017 și finalizat în 2020, și-a propus, pe lângă intervențiile de restaurare și conservare a materialelor și picturii originale, și o intervenție mai amplă, de reconstrucție a formei arhitecturale a bisericii. Însă, ca orice reconstrucție a unui monument ajuns la stadiul de ruină, intervenția poate fi apreciată fie ca mijloc unic de salvgardare a bisericii, fie, din perspectiva conservaționistă, ca o știrbire a autenticității unui monument care, printr-o intervenție prudentă de consolidare și conservare, ar putea să funcționeze la fel de bine în forma sa ruinată. Cu toate acestea, atunci când intervenția de restaurare devine excesivă și își propune o readucere a ruinei la forma sa anterioară, cea de dinaintea procesului de degradare, probabilitatea ca aceasta să se depărteze de caracterul autentic al monumentului crește substanțial.
Autori:
Maria Dumbrăvician, Ioana Olteanu – coordonatoare a lucrărilor de conservare–restaurare a picturilor murale de la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Ocnele Mari, Faber Studio SRL.
Laura Hangiu – Faber Studio SRL.
Caietele Restaurării 2022, pp. 86-109