România deține un vast și valoros patrimoniu peisager compus atât din peisaje culturale, naturale sau mixte, cât și de parcuri și grădini istorice, clasate sau nu în Lista Monumentelor Istorice. Ne referim pentru moment, exclusiv la grădini ale vechilor ansambluri nobiliare și la parcuri publice municipale. În ciuda valorilor culturale deosebite care le definesc, starea lor de conservare este precară, iar cauzele care au contribuit și care agravează acest fapt sunt dintre cele mai diverse: naționalizarea domeniilor nobiliare la mijlocul secolului trecut, dezmembrarea parcelelor istorice și vânzarea/retrocedarea lor pe loturi după Revoluție, calitatea și numărul redus de publicații de specialitate, cercetarea insuficientă, fără instrumente și metode, resurse și timp, numărul infim de specialiști implicați în gestiunea și protejarea grădinilor și parcurilor, personalul de specialitate angajat în administrarea parcurilor și calitatea pregătirii acestuia, cadrul legal insuficient adaptat nevoilor acestei categorii de patrimoniu și multe altele.
Lucrarea prezintă câteva aspecte referitoare la situația delicată în care se află în prezent patrimoniul peisager din România, precum și o serie de cauze care au contribuit la agravarea stării de conservare a parcurilor și grădinilor istorice, trăgând un (nou) semnal de alarmă privind protejarea acestor bunuri culturale imobile.
Autor:
Alexandru Mexi este peisagist, master în studii culturale și autor al unei teze de doctorat dedicate istoriei și evoluției parcurilor publice municipale în context național și european. Alexandru este atestat de Ministerul Culturii în domeniul protejării monumentelor istorice și lucrează în prezent ca cercetător științific III în cadrul Institutului Național al Patrimoniului și cadru didactic asociat la Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București, acolo unde predă cursuri de istoria grădinilor și peisajelor.
Institutul Național al Patrimoniului, Universitatea din București
Caietele restaurării 2022, pp. 276-293