Autor Maria-Magdalena Drobotă
Cromatica picturii murale al fresco, variată aparent și bine armonizată, are, de fapt, la bază o gamă restrânsă de pigmenți. Varul stins este puternic alcalin, cum tehnica al fresco presupune așternerea pigmenților pe tencuiala proaspătă, pigmenții aleși sunt cei care rezistă într-un astfel de mediu. Din această categorie fac parte pigmenții minerali naturali: argile cu un conținut variabil de fier care le imprimă o paletă de nuanțe de la ocru galben la ocru roșu, oxid roșu de fier, verde de pământ, alb de var, negru de cărbune, roșu cinabru, miniu de plumb, albastru smalț.
Pigmenții albastru azurit și verdele malahit fac și ei parte din paleta pictorilor din vechime, însă ei sunt așezați pe un strat intermediar de negru de cărbune, fiindu-le cunoscută sensibilitatea la acizi și baze. Acest strat intermediar de negru funcționează odată ca o zonă-tampon, dar mai are și proprietatea de a spori intensitatea culorii.
Alterarea cromatică a pigmentului albastru azurit ca urmare a persistenței umidității de infiltrație. Detalii de pe fațada de sud a Bisericii cu hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul din Arbore, jud Suceava.
Pictorii cunoșteau în detaliu calitățile și limitele materiei puse în operă. Acest fapt este evident și în cazul pigmenților roșii: cinabru și miniu de plumb, folosiți doar în pictura murală interioară nu și în cea exterioară, deoarece, expuși permanent la lumina naturală își schimbă sistemul de cristalizare și se transformă cromatic în negru. Cu toate acestea, în pictura interioară a unor monumente, pe suprafețele scăldate permanent în fascicolul de lumină ce pătrunde prin ferestre ori uși rămase deschise tot timpul zilei, transformările pigmenților roșii mai sus-amintiți sunt evidente.
Astăzi, cinabru (sulfura de mercur) și miniu (oxidul de plumb) nu mai sunt folosiți la scară largă ca urmare a toxicității reclamate în procesul de fabricare. Ei intră în categoria pigmenților istorici la fel ca și pigmenții albastru azurit și verde malahit care au ieșit și ei din paleta uzuală a pictorilor din motive economice. Aceștia din urmă, carbonați bazici de cupru, se formează împreună pe minereuri de cupru, sunt pietre semiprețioase, prin urmare valoarea lor financiară a fost și rămâne ridicată atât pentru prețiozitate, cât și pentru manopera de separare și măcinare.
În condiții de umiditate persistentă (infiltrație, capilaritate), azuritul își modifică ireversibil culoarea din albastru în verde, iar malahitul se închide la culoare. Alte alterări cromatice ale acestor pigmenți traduse la nivel vizual, de la schimbarea albastrului în verde până la înnegrire ori pur și simplu dispariția culorii, reprezintă adesea efectul curățărilor neavizate ale picturii cu diferite substanțe care au interacționat cu pigmenții de pe suprafața murală.
Aspectul cromatic al picturii murale după trecerea printr-un incendiu. Detaliu din pictura exterioară a Bisericii Mănăstirii Moldovița
Temperaturile ridicate din timpul unui incendiu produc pigmenților modificări cromatice şi de structură. Astfel, pigmenţii argiloşi, care sunt amestecuri de aluminosilicaţi, a căror culoare depinde de gradul de hidratare a oxidului feric (în cazul ocrurilor) şi de conţinutul în fier, mangan şi apă pentru verdele de pământ, pierzând apa de hidratare îşi modifică culoarea. Prin urmare, ocru trece în ocru roşu, ocru roşu trece în brun iar verdele de pământ tinde să se înnegrească.
La rândul lor, pigmenţii pe bază de cupru (azurit, malahit), la temperaturi mai mari de 295°C suferă o transformare chimică în urma căreia carbonatul bazic de cupru se descompune în oxid de cupru de culoare neagră (tenorit).
Bibliografie:
Istudor, Ioan, Noţiuni de chimia picturii, Editura ACS , București, 2011.
Drobotă, Maria-Magdalena, „Studiu privind conservarea pigmenților pe bază de cupru”, în RMI, anul LXXVI, nr. 1-2, 2007, pp. 36-41.
Boldura, Oliviu, Pictura murală din nordul Moldovei. Modificări estetice și restaurare, Editura ACS, București, 2013.
Dei, L., Ahle, A., Baglioni, P., Dini, D. & Ferroni, E., “Green degradation products of azurite in wall paintings: identification and conservation treatment” in Studies in Conservation 43 (1998)
Surse foto: arhiva CERECS ART
*Informații extrase din atelierul I al proiectului „Relația dintre arhitectură și componentele artistice, la monumente”
