Autor Georgiana-Cristina Zahariea
Pictura murală este strâns legată de structura de zidărie, astfel că toate degradările apărute la nivelul arhitecturii au repercusiuni directe și asupra decorației murale. În cele ce urmează amintim câteva degradări apărute la nivelul picturii murale în tehnica al fresco, întâlnită curent în lăcașurile de cult, degradări transferate de la nivelul arhitecturii. Amintim totodată și unele soluții de conservare a arhitecturii care au ajutat mai mult sau mai puțin la conservarea monumentelor în ansamblul lor.
Biserica Domnească, Târgoviste. Imagine de ansamblu
Degradări apărute la nivelul arhitecturii cauzate de avarieri structurale ca urmare a unor șocuri mecanice: cutremure sau tasări inegale de teren.
La Bolnița Mănăstirii Brâncoveni degradările elementelor arhitecturale cauzate în mare măsură de cutremure au impus o serie de intervenții în zonele dislocate și pe cele ale traseelor marilor crăpături structurale ce marchează longitudinal și transversal volumele arhitecturale din fiecare încăpere. Această intervenție utilă pentru stabilizarea structurală s-a făcut într-un mod defectuos de către constructor, deoarece nu a ținut cont de prezența picturilor murale. În consecință, o parte din pictură a fost decupată brutal cauzând detașări majore ale straturilor-suport, precum și acoperiri extinse ale stratului de culoare cu mortare de reparații, stropi sau scurgeri necontrolate din lapte de ciment.
Ca o consecință a folosirii unei cantități mari de apă, la turnarea betoanelor a avut loc o migrare în suportul picturii al fresco, a sărurilor provenite de la materialele de construcție. Prin evaporarea apei, purtătoare de săruri, s-a produs recristalizarea sărurilor în interiorul sau pe suprafața picturilor murale, proces prin care au apărut diferite forme de pierdere a adeziunii și coeziunii stratului de culoare.
De asemenea, s-au constatat desprinderi ale stratului suport de intonaco și chiar pierderi ale acestuia pe limitele de îmbinare de la nivelul pontatelor și giornatelor.
Situații similare au fost regăsite și prezentate la Biserica Domnească din Târgoviște ori la Biserica „Răzvan” din București ș.a.
Avarieri structurale cauzate de tasările inegale de teren
Bisericile „Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul” din Arbore și „Sfântul Gheorghe” a Mănăstirii „Sf. Ioan cel Nou de la Suceava”, ambele incluse pe lista UNESCO, au avut parte de-a lungul timpului de intervenții structurale care au stabilizat cele două biserici. Cu toate acestea, au continuat să apară o serie de fisuri care străbat pe verticală pereții, în zona absidelor laterale la Arbore și în cea de trecere între pronaos și naos la „Sf. Ioan cel Nou”.
În urma studiilor recente s-a stabilit că degradările apărute la nivel structural au ca punct de pornire tasările terenului care înconjoară cele două clădiri de cult. Având în vedere importanța monumentelor, dar și faptul că sunt acoperite atât la interior, cât și la exterior cu picturi murale foarte valoroase, implicarea unui restaurator de pictură murală (asistență de specialitate) este imperios necesară când se va avea în vedere consolidarea structurală.
Degradarea materialelor folosite în structura de zidărie, efecte asupra picturii murale
Slăbirea rezistenței structurale a materiei și alterarea cromatică a unor pigmenți sau pierderea integrală a picturilor murale sunt adesea un efect al prezenței pe o perioadă îndelungată a umidității de capilaritate și infiltrație. Cum se ajunge la aceste situații? Prin lipsa de întreținere a monumentelor sau intervenții defectuoase: lipsa sistemelor de preluare și drenare a apei de lângă monument, betonări până în apropierea monumentelor sau chiar „reparații” la nivelul pereților interiori și exteriori cu materiale noi, incompatibile cu materia originară, materiale ce nu permit evaporarea apei.
Elementul arhitectural care suferă cel mai des degradări este acoperișul, astfel că avarierea acestuia permite întotdeauna pătrunderea în structura de zidărie a apelor meteorice. Acest aport de umiditate favorizează apariția evoluțiilor biologice și recristalizarea pe suprafețele pictate a sărurilor prezente în materialele puse în operă.
Învelitorile cu șiță sunt supuse degradărilor mult mai repede, fiind necesară o întreținere curentă și o schimbare totală la 18–30 ani (timp influențat și de numărul de straturilor de șiță suprapuse). Nerespectarea acestor reguli poate avea repercusiuni catastrofale asupra tuturor componentelor care fac parte din ansamblul arhitectural.
Acestea sunt doar câteva dintre efectele degradărilor în lanț, transferate de la nivelul arhitecturii asupra picturii murale. Intervențiile asupra unui monument cu pictură murală necesită prin urmare și consultarea unui specialist în conservarea acestei componente artistice.
*Informații extrase din atelierul II al proiectului „Relația dintre arhitectură și componentele artistice, la monumente”
Surse foto: Georgiana Zahariea, arhiva CERECS Art.
BIBLIOGRAFIE
The restoration of the Probota Monastery 1966–2001, UNESCO, 2001.
Oliviu Boldura, Maria Dumbrăvician, „Monumente UNESCO din Nordul Moldovei cu pictură exterioară în pericol și urgența conservării acestora. Experiență anterioară și actualitate”, Caietele restaurării, 2021, Editura ACS, 2021.
Tereza Sinigalia, Oliviu Boldura, Brâncoveni: un drum spre trecut, o cale spre viitor, Editura ACS, 2016.
Corina Popa, Oliviu Boldura, Maria-Magdalena Drobotă, Anca Dină, Arbore: istorie, artă, restaurare, Editura ACS, 2016.
Mircea Crișan, Restaurarea structurală a clădirilor de cult ortodox din Țara Românească și Moldova, Editura Universitară „Ion Mincu”, 2010.
Felicitări Georgiana-Cristina Zahariea pentru acest articol minunat despre conservarea picturii murale, expus în mod clar, didactic și intuitiv! Propuneri practice și soluții de conservare însotite de fotografii vorbesc de la sine și sunt extrem de utile în încercarea de a salva monumentele de cult din România și de a le prezenta generațiilor ce vor veni.