Biserica „Sfântul Nicolae–Albă”, București. Acțiuni principale privind conservarea și restaurarea iconostasului

Sultana-Ruxandra Polizu^*

Intervențiile de conservare-restaurare pentru iconostasul de la Biserica Sf. Nicolae–Albă din București, s-au desfășurat în perioada august 2014 – mai 2016 fiind realizată de către echipa de restauratori de la Iorux Restorations Laborator Conservare-Restaurare Pictură. Aceste intervenții care au presupus îndepărtarea de pe întreg ansamblul sculptural a poleiturii pe bază de schlagmetal de la două intervenții anterioare, ultima dintre ele fiind de acum aproape 30 de ani, au prezentat un grad de dificultate foarte ridicat, presupunând operațiuni complexe de decapare și curățare.

Prin operațiunile de conservare-restaurare, desfășurate în cadrul acestui proiect, a fost conservată întru totul pictura lui Gheorghe Tattarescu de la 1874 și a fost îndepărtată total poleitura de schlagmetal până la foița de aur originală, aplicată peste un strat de bolus roșu-oranj, păstrată extrem de bine datorită unei tehnici exemplare de execuție și a materialelor de foarte bună calitate care au fost folosite.

Restaurarea a redat ansamblului sculptat și pictat raportul cromatic inițial, și anume sculptură acoperită cu foiță de aur profilată pe fond de culoare alb ivoriu, raport extrem de bine dozat, așa cum a fost gândit de artiștii pictori și sculptori care l-au conceput la 1746 (?).

În vara anului 2014, am răspuns cu mult entuziasm invitației Parohiei bisericii Sf. Nicolae–Albă, București^[1], adresate companiei pe care o coordonez, Iorux Restorations, de a restaura iconostasul, amvonul, tronul arhieresc, tetrapodul, strana cântăreților, precum și două icoane, aflate în patrimoniul acestei biserici. În acest moment biserica este complet restaurată – arhitectură, pictură murală, iconostas, mobilier bisericesc, vitralii.

Pentru studiul istoric și analiza stilistică și iconografică am beneficiat de cercetările recente ale Părintelui profesor dr. Mihail Săsăujan, parohul bisericii, specialist în istorie bisericească, și de cele ale monahiei dr. Atanasia Văetiși, istoric de artă, muzeograf la Mănăstirea Stavropoleos și specialist în carul Centrului pentru patrimoniu al Patriarhiei Române.

Iconostasul Bisericii „Sf. Nicolae, Albă”, București. Imagine înaintea realizării operațiunilor de conservare-restauarare

Biserica Albă sau Sfântul Nicolae Dârvaș, pe care o putem vedea acum pe Calea Victoriei nr. 110, este ctitoria „marelui clucer Nicolae Trăsnea dimpreună cu soția dumisale Maria”, ridicată la 1827 pe locul unei biserici mai vechi, de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea, care s-a surpat. La fel ca în cazul multor biserici din București, tezaurul artistic pe care îl adăpostește aparține mai multor epoci artistice: monumentul arhitectural este de la 1827, pictura murală este de la 1873, iar iconostasul dezvăluie prin trăsătu­rile sale stilistice o perioadă anterioa­ră, a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Cum s-a ajuns ca un iconostas de la mijlocul secolului XVIII să împodobească o biserică de secol XIX, cum s-a ajuns ca în bibliografia asupra monumentului, catapeteasma sa să fie atribuită fie mediului vienez, fie celui venețian, fără a i se stabili însă proveniența reală, sunt întrebări pe care cercetătorii încă și le mai pun^[2]. Așadar, istoria complexă a iconostasului Bisericii Albe nu a putut fi desci­frată pe deplin, din lipsa unor documente care să ateste anul comandării și al realizării lui, sau circumstanțele circulației piesei^[3].

Studiul monahiei Atanasia Văetiși avansează două ipoteze: prima ar fi că iconostasul a fost comandat la 1827, când s-a ridicat biserica, caz în care se poate presupune că icoanele care l-au împodobit sunt din acea perioadă (ipoteză neconfirmată de actuala restaurare), iar cea de-a doua că iconostasul a fost adus de la biserica-metoh a Episcopiei Râmnicului (care se afla pe locul actualului Ateneu)^[4], după 1838, când aceasta este demolată, fiind însă un iconostas mai timpuriu, datând de la ctitorirea bisericii, din anul 1746; acest iconostas a fost preluat fără icoane, icoanele fiind comandate când iconostasul s-a instalat la Biserica Albă^[5]. Această ulti­mă supoziție pare să întrunească atât asentimentul istoricilor cât și pe al nostru, al restauratorilor. Se pare că Mihail Cantacuzino ar fi comandat iconostasul unor meșteri străini și nu sculptorilor care lucrau în Țara Ro­mânească în tradiția sculpturii brâncovenești^[6].

Analiza stilistică și iconografică a iconostasului de la Biserica Albă ne trimite spre sculptura barocă grecească de la jumătatea secolului al XVIII-lea și primele decenii ale secolului al XIX-lea; un exemplar similar se mai păstrează în București la Biserica la Sf. Ion Piață (1756). Relieful adânc, policromia, de­corația sculptată, de o mare luxurianță ornamentală și varietate tematică, cu elemente vegetale, animaliere, heraldice și antropomorfe, așează această creație a artei sculpturale în aria stilistică a iconostaselor baroce grecești din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea^[7]. Iconostasul de la Biserica Albă impresionează prin exuberanța sa decorativă și prin suprafețele aurite, dantelate, profilate pe fundalul alb ivoriu.

Friza proorocilor. Imagine înaintea realizării operațiunilor de conservare-restauarare

Iconostasul are o deschidere de 580 cm și o înălțime de 665 cm, prezentând patru registre de icoane. Coronamentul traforat, dominat de siluetele sculptate a doi balauri, are, între vrejurile decorative care îi în­conjoară, șapte medalioane pictate cu profeții^[8] și Maica Domnului central. Coronamentul susține o Cruce de dimensiuni medii (înălțimea 165 cm), pe care este reprezentat Mântuitorul, și două molenii cu Maica Domnului și Sf. Ap. Ioan, având ramele ornamentate cu elemente vegetale traforate. Apostolii^[9]sunt plasați în medalioane înconjurate de vrejuri și despărțite de mici colonete cu ornament vegetal aplicată pe o suprafață pictată cu alb. Registrul icoanelor prăznicare^[10]are rezervată o suprafață mare, iar icoanele sunt surmontate fiecare de câte o arcadă semicirculară împodobită cu un heruvim. Dedesubt este plasată o friză bogată, decorată cu ciorchini de struguri și viță de vie, dintre care răsar mici animale sculptate în ronde-bosse^[11].

Friza proorocilor. Imagine după realiarea operațiunilor de conservare-restauarare

Registrul icoanelor împărătești este cel mai fastuos și bogat decorat^[12], cu ornamente vegetale, siluete de păsări sau animale, însemne heraldice, buchete de flori. Arcada de deasupra ușilor împărătești are un model dantelat de flori și frunze și doi putti care susțin o coroană. Coloanele dintre icoanele împărătești au o decorație luxuriantă, cu încren­gături de vrejuri cu ciorchini de struguri, din care răsar păsări și mici figuri umane.
Panourile sculptate de sub icoanele împărătești sunt decorate cu figuri (lei, păsări, grifoni) și scene narative^[13].

Poalele icoanelor împărătești sunt alcătuite dintr-un chenar de flori și frunze și un panou pătrat, organizat în jurul unui medalion central, care este fie o floare circulară, fie soarele cu chip antropomorfizat. Ușile împă­rătești au aceeași decorație cu flori, frunze și animale, iar pe suprafețele pictate de mici dimensiuni sunt îngeri în cinci medalioane și scena Bunei Vestiri, flancată de doi prooroci mesianici, Moise și Solomon. După factură și tehnica de execuție, ușile par a fi mai târzii, cel mai probabil din aceeași etapă cu alte piese de mobilier aflate în biserică, precum stranele cântăre­ților și scara amvonului, care sunt din 1930.

În lateralele iconostasului, ca o extensie a registrului icoanelor împărătești, se află două voleuri cu înălțimea de 300 cm și lățimea de 132 cm. Acestea au fost atașate ulterior iconostasului, probabil ­la restaurarea din 1873, și sunt diferite ca stil al ornamentației și ca dimensiuni ale icoanelor. În voleuri sunt prinse icoanele cu Sf. Prooroc Ilie și Sf. Haralambie.

În ceea ce privește icoanele care împodobesc iconostasul, trebuie să spunem de la început că ele au cunoscut, în diferite grade, intervenția pictorului pe care, la 9 iulie 1873, curatorii Biserici Albe l-au ales pentru a zugrăvi biserica: Gheorghe Tattarescu. El a realizat, pe lângă pictura în ulei de pe zidurile bisericii, și retușuri sau repictări ale icoanelor din iconostas. Repictarea completă a fost realizată pe Cruce, molenii, pe icoanele cu prooroci, apostoli, prăznicare, pe icoanele ușilor diaconești, a ușillor împărătești și pe cele două icoane din voleurile laterale cu Sf. Ilie și Sf. Haralambie^[14].

Icoanele împărătești cu Iisus Hristos, Maica Domnului cu Pruncul, Sf. Nicolae și Adormirea Maicii Domnului, deși nesemnate de vreun zugrav, au putut fi atribuite de către istoricul de artă, prin analogie, școlii de pictură de la Cernica și Căldărușani, activă între anii 1780–1880. Aceste patru icoane împărătești au putut fi datate în primele decenii ale secolului al XIX-lea. Icoane având (cu mici diferențe) aceleași trăsături stilistice și compoziționale, aceeași tipologie și aceeași factură se mai găsesc în iconostasele bisericilor bucureștene, la Sf. Ion-Piață, Dintr-o zi, Buna vestire a Curții vechi. Dintre acestea doar cele de la Curtea veche sunt semnate și pot fi atribuite cu certitudine lui Nicolae Polcovnicul. Se știe însă că el a lucrat la începutul secolului al XIX-lea mai multe icoane și ansambluri murale în București și a condus un atelier de pictură^[15].

Despre restaurarea iconostasului de la Biserica Albă voi redacta un material mai amplu, bogat documentat fotografic, în mo­nografia bisericii aflată în prezent în lucru, unde va exista un capitol dedicat restaurării iconostasului. Aici voi încerca să prezint un tablou succint al istoricului intervențiilor anterioare asupra iconostasului, precum și al operațiunilor de conservare-restaurare întreprinse în recentul nostru proiect.

Intervenții în timp

Cercetările preliminare ne-au relevat faptul că iconostasul, din lemn de nuc, a suferit în timp mai multe acțiuni de refacere și restaurare, din momentul în care acesta a fost mutat definitiv la Biserica Albă. Tehnica de execuție sculpturală a constat în prelucrarea exclusiv manuală a lemnului, cu dălți, dăltițe, bărzi și alte unelte specifice, iar urmele cioplirii sunt foarte vizibile pe spatele tuturor panourilor și frizelor, Crucii, moleniilor, icoa­nelor prăznicare.

Venind dintr-o biserică mai mare, iconostasul a fost redimensionat, prin micșorarea lățimii lui, reajustat, prin tăierea unor frize mai lungi și reîmbinarea lor, motiv pentru care apar fracturări ale frizelor, care nu țin cont de curgerea și continuitatea decorului cioplit. Înainte de montarea iconostasului la Biserica Albă, unele dintre frize fuseseră gân­dite ca planuri înclinate, altele în consolă, cu retrageri, motiv pentru care, în acest moment, aceste mici impedimente sunt încă vizibile ochiului, cu toate că s-a încercat mascarea celor mai evidente îmbinări ale frizelor prin completările executate de noi la restaurare. Intervențiile multiple vechi au constat în acoperirea foiței de aur ori­ginale aplicată peste un strat de bolus roșu-oranj, șlefuit și lustruit cu agata (pe unele zone mai mult, pe altele mai puțin, astfel încât s-a creat un joc plăcut al suprafețelor), cu o altă poleitură de aur aplicată peste un strat de grund (acțiune locală, nu pe întreaga suprafață, ci numai acolo unde s-a considerat că erodarea suprafeței este extremă și necesită o repoleire). Această primă intervenție de repoleire cu grund alb, bolus și foiță de aur, într-o execuție bună și de calitate, se consideră a fi fost făcută în perioada în care s-au au avut loc intervențiile de repictare a icoanelor tâmplei de către echipa lui Tattarescu, și anume în jurul anilor 1871-1874. Atunci, pe lângă poleire, s-au reparat și consolidat ușile împărătești și au fost înlocuite unele ornamente, lucru menționat în documentele de arhivă^[16] și constatat și de noi la restaurare.

O intervenție despre care nu am găsit date în legătură cu momentul în care a fost execu­tată, a constat în aplicarea foiței de schlagmetal pe toată suprafața iconos­tasului, peste poleitura originală, foiță metalică suprapusă unui strat de liant (poliment) care avea în compoziție un ulei de culoare verde.

Următoarea intervenție de restaurare a iconostasului, despre care s-au păstrat documente, s-a executat în baza unui proiect din anii 1987–1988^[17]. Atunci s-a hotărât, în primă in­stanță, ca elementele sculptate care lipsesc din ansamblu să fie completate, acoperite cu foiță de schlagmetal, integrate cu pigmenți pe bază de verni și vernisate. Într-o hotărâre finală a comisiei s-a decis acoperirea cu foiță de schlagmetal a treimii inferioare a iconostasului^[18]. Așadar, la restaurarea din 1988, nu s-a pus problema redării aspectului inițial al iconostasului, ci, pentru uniformizarea suprafeței și unitatea ansamblului, s-a procedat la această poleire cu foiță de schlagmetal^[19]. Icoanele, registrele, frizele, întregul iconostas au fost demontate complet și restaurate în atelier. S-a încercat refacerea întregului sistem de susținere despre care se spune că era complet impropriu, s-au făcut anumite contravântuiri pe verso din lemn de rășinoase, s-au executat completări și consolidări ale suportului cu lemn de nuc, prin fluturi de strângere în plan și pene, precum și refa­cerea zonelor de sculptură lipsă. Noi am apreciat că intervențiile la partea de lemn au fost executate corect și au dus la o stabilizare a suportului, iar completările sculptate s-au apropiat corect de maniera originală, mo­tiv pentru care am hotărât să le păstrăm. Singura problemă cu care nu am fost de acord a fost faptul că îmbinările frizelor și prinderile de la remontaj au fost făcute cu holtzșuruburi dinspre față spre spate, motiv pentru care stratul pictural a fost pe alocuri afectat.

Investigații științifice

Operațiunile de restaurare întreprinse de echipa Iorux Restorations^[20] au început cu cercetările științifice preliminare, care au constat în investi­gațiile fizico-chimice și biologice întreprinse împreună cu colegii de la Muzeul Național de Istorie a României^[21]. Acestea ne-au relevat faptul că pe alocuri, sub foița originală de aur, a mai existat și o foiță de argint aplicată local, doar pe unele zone, acoperită cu unele glasiuri colorate. Stratigrafiile studiate la stereomicroscop și difracția de raze X (XRF) au indicat prezența, acolo unde s-au efectuat prelevările, a unui grund alb, bolus roșu de fier, foiță de argint și aur, a pigmenților alb de plumb, alb de zinc, ocru roșu de fier, ocru galben de fier, foiță de schlagmetal (aliaj Cu-Zn) și a straturilor de verni pe bază de rășină. Atacul xilofag observat în suportul de lemn era vechi și inactiv.

În colaborare cu Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Optoelectronică INOE 2000^[22], a fost determinată cu mare precizie, prin cercetare radiologică și imagistică hiperspectrală, imaginea completă a picturilor aflate sub actuala repictare a lui Gheorghe Tattarescu. Au fost studi­ate icoanele împărătești cu Sf. Haralambie și Sf. Ilie, precum și trei icoa­ne prăznicare (cu Prezentarea la Templu, Intrarea în Ierusalim și Buna Vestire). S-a constatat că este vorba despre repictări complete, care nu mai țin cont de vechea iconografie, care avea inscripții cu litere chirilice^[23]. La curățare am observat că sub toate scenele acoperite în acest moment de repictarea lui Tattarescu se găsește o altă pictură, aflată într-o stare foarte bună de conservare.

Așadar, intervențiile de repictare și de poleire a sculpturii cu foiță de schlahmetal au fost făcute strict din rațiuni de înfrumusețare, estetice și de modă, nu datorită unei stări de conservare precare, care ar fi impus intervenții atât de masive precum am întâlnit aici.

Prin acțiunile noastre, am conservat întru totul pictura lui Gheorghe Tattarescu și am îndepărtat total poleitura de schlagmetal până la foița de aur originală, păstrată extrem de bine datorită unei tehnici exemplare de execuție și a unor materiale folosite de foarte bună calitate.

Primele trei registre superioare – friza proorocilor și friza apostolilor cu medalioanele lor, precum și registrul icoanelor prăznicare – au fost resta­urate in situ, iar icoanele, Crucea și moleniile au fost demontate și restau­rate în atelier. De asemenea, de la registrul superior icoanelor împărătești, am demontat cu multă grijă frizele, coloanele, colonetele (tip cariatide), poa­lele icoanelor, ușile împărătești, icoanele împărătești și voleurile laterale spre a le trata în atelier.

Motivele pentru care am optat spre acest gen de intervenție au fost acelea că s-a reușit o curățare mult mai atentă și mai minuțioasă a repo­leirilor anterioare, prin poziționarea obiectelor la orizontală, lăsând astfel suficient timp solventului aplicat gel, prin șervețel sau foiță japoneză, să acționeze și să gomfleze foița de schlagmetal și polimentul pe bază de ulei, care au fost apoi îndepărtate progresiv, prin intervenții atente cu bisturiul sau cu spatule dentare. Operațiunea de decapare a poleirii metalice de pe su­prafața întregului iconostas a fost extrem de anevoioasă, a necesitat luni de zile de lucru cu masca de protecție pe față și zeci de litri de solvenți
foarte toxici, dar rezultatul final a meritat toate eforturile noastre, întrucât am readus la lumină aspectul original al iconostasului, așa cum era la mij­locul secolului al XVIII-lea.

Un alt avantaj al faptului că am reușit să tratăm obiectele în atelier, a fost ace­la că s-au putut face curățări și pe verso-uri, canturi, grosimi ale traforului, zone greu accesibile de pe schelă, de asemenea s-au putut face completări ale sculpturii cu mai multă ușurință, exactitate și într-un timp mai scurt. Nu în ultimul rând, motivul demontării părții inferioare a iconostasului a fost acela ca la remontare să nu mai folosim același sistem de prindere cu holtzșuruburi dinspre față spre spate, sistem care a afectat stratul pictural prin desprinderi și pierderi, ci montajul nostru să fie în întregime reversibil, executat cu elemente de prindere vizibile numai pe spatele obiectelor și cepuri de lemn.

Intervenții de consolidare a elementelor decorative sculptate

Coloanele din registrul icoanelor prăznicare au trebuit verticalizate, motiv pentru care și unele dintre acestea au fost scoase, repoziționate, tot registrul a fost geometrizat corect, iar panourile aflate de jur împrejurul icoanelor au fost completate la îmbinări.

Înainte de restaurare, toate cele șase icoane împărătești în tehnica uleiului pe suport gros de lemn de nuc erau acoperite cu ferecături de ar­gint, majoritatea dintre ele provenind de la începutul secolului al XX-lea.

Împreună cu beneficiarul am hotărât ca după restaurarea icoanelor să nu le mai montăm înapoi ferecăturile^[24], și am ales să protejăm toată baza iconos­tasului cu geam muzeal din plexiglass cu proprietăți antireflex și anti-zgâri­ere, pentru o mai bună conservare și o minimizare a contactului uman cu obiectul de artă^[25].

Cele patru icoane împărătești centrale, aparținând școlii de pictură de la Cernica și Căldărușani, au fost și ele repictate de Tattarascu, însă doar în zona portrete­lor, zonele vizibile din ferecătură, pictorul schimbându-le total expresia prin intervenții la ochi, sprâncene, nas și gură. Aceste repictări locale, care alterau aspectul final al icoanelor, au fost îndepărtate, celor patru icoane redându-li-se unitatea și aspectul inițial gândit de către autorul lor.

Numeroasele intervenții de la reparațiile și restaurările ante­rioare precum și succesiunea lor au fost puse în evidență prin fluorescență UV. Actualul proces de restaurare al icoanelor a vizat îndepărtarea verniului degradat, a retușurilor, repictărilor și a chiturilor, ceea ce a permis şi o evaluare completă a amplorii pierderilor de strat pictural original.

O altă problemă ridicată a fost cea a demontării părții inferioare a iconostasului, a tuturor pieselor componente, restaurarea independentă a fi­ecărei piese în parte și remontarea corectă a iconostasului, prin consolidarea suportului și fixarea reversibilă, care dă voie unor posibile intervenții viitoare.

Tratamentul de conserva­re-resta­­urare pe care l-am aplicat a fost constituit din mai multe operați­uni și sub-operațiuni, care au avut ca scop restabilirea stării de conservare a icoanelor precum și a părții sculp­tate a iconostasului și punerea lor în valoare.

Prin operațiunile efectuate eta­pizat, am urmărit restabilirea ade­renței stratului pictural desprins de suport (consolidarea s-a făcut folo­sind soluţie de gelatină caldă 4%–6% urmată de alternarea preselor calde și reci). Atacul xilofag asupra pieselor și a structurii iconostasului a fost local, de mică amploare și a fost tratat prin dezinsecția suportului, cu aplicarea prin pensulare şi injectare a unei so­luţii de PER–XIL 10 (principiul activ permetrină-piperonylbutoxid) ad­ministrat ca soluţie „ready for use”, cu repetiţie la 15 zile. Curățarea ver­so-urilor și a canturilor icoanelor, cu­răţarea depunerilor superficiale şi aderente (praf, fum, uleiuri, ceruri, gudroane) s-a făcut folosindu-se so­luţie de Contrad 2000, concentraţie 10% (emulsie apoasă netoxică, care conţine agenţi tensioactivi an-ionici şi non-ionici, produşi chimici anor­ganici şi agenţi de stabilizare, cu ph apropiat de cel neutru).

Pentru intervențiile la icoane­le iconostasului, menționez opera­țiunea de consolidare a suportului fragilizat, care s-a realizat folosin­du-se soluţie de Paraloid B72 10% în acetonă, prin injectarea prin orificiile de zbor.

De asemenea, curățarea stratului pictural, a depunerilor semia­derente și aderente s-a efectuat etapizat. La început au fost folosite me­tode uscate de curăţare pentru eliminarea depunerilor neaderente (praf, gudroane, fibre textile, corpuri de insecte, pânze de păianjen etc.), utili­zându-se pensule cu păr moale şi lung și aspirator cu jet reglabil. Curăţarea prin metode fizico-chimice s-a aplicat pentru îndepărtarea depunerilor aderente, a verniurilor anterioare, a intervenţiilor de retuş cu culori de ulei de la intervenţiile anterioare care s-au modificat cromatic în timp (soluţie de Contrad 2000 5%; alcool etilic 75% / esenţă de terebentină 15% / white spirit 10%). Uneori, a fost necesar adaosul de 1% amoniac în soluţia amintită, pentru dizolvarea grăsimilor, uleiurilor şi a proteinelor. Local, s-a folosit şi curăţarea mecanică, cu ajutorul bisturiului, pentru îndepărtarea aglome­rărilor de depuneri solubilizate şi pentru subţierea verniului.

Intervențiile de conservare-restaurare a iconostasului de la Bi­serica Sf. Nicolae–Albă din București, care au presupus îndepărtarea de pe partea sculpturală a poleiturii pe bază de schlagmetal de la două in­tervenții anterioare, ultima dintre ele fiind de acum aproape 30 de ani, au prezentat un grad de dificultate foarte ridicat, ca urmare a aderenței foarte mari a liantului folosit la lipirea foiței, un liant pe bază de ulei. Metodologia îndepărtării foiței metalice de schlagmetal de pe sculptura iconostasului a impus efectuarea de teste prealabile pentru stabilirea soluțiilor și a timpilor necesari solubilizării liantului pe bază de ulei, astfel încât să nu fie nece­sară o acțiune mecanică pronunțată asupra stratului pictural, lucru care ar fi putut duce la numeroase daune ale peliculei de aur originale. Curățarea fiind o acțiune ireversibilă, am procedat cu foarte multă prudență, și numai după efectuarea testelor și obținerea unor rezultate concludente și satisfă­cătoare am început operațiunea de decapare propriu-zisă.

Metodologia de îndepărtare a foiţei de schlagmetal de la intervenţiile anterioare s-a făcut prin aplicarea compreselor prin şerveţel, folosindu-se un amestec de diclor-metan 75%, alcool metilic 10% şi 15% DECK 3000 gel. Soluţia decapantă s-a aplicat cu pensula prin comprese locale, cu timp de acţiune de 10 minute, iar după solubilizarea repoleirilor cu foiţă aurie de aliaj, acestea au fost îndepărtare progresiv, printr-o intervenţie atentă, mecanică, cu bisturiul, cu spatula dentară sau cu pensule.

Alte operațiuni efectuate au fost refacerea ornamentelor sculptate pierdute, grunduirea și fixarea lor (pentru completările mici s-a folosit lemn de balsa, pentru cele mai mari s-a folosit lemn de tei uscat și stabilizat). Chi­tuirea lacunelor stratului pictural, cu imitarea aspectului de suprafaţă, s-a făcut prin utilizarea unui chit alcătuit din gesso de Bologna şi soluţie caldă de gelatină 5–7%, în primă fază prin aplicarea cu pensula şi apoi cu spatula; şlefuirea chiturilor s‑a realizat cu ajutorul unui dop de plută şi emulsie de ou slabă ¼.

Vernisarea generală intermediară s-a făcut înainte de intervențiile cromatice, cu verni de damar în terebentină preparat în atelier, aplicat prin pensulare.

Integrarea cromatică a lacunelor, uzurilor şi rosăturilor stratului pictu­ral s-a efectuat în manieră imitativă, rittocco sau velatura cu pigmenţi Kre­mer în amestec cu emulsie de ou 1/3 şi pigmenţi Kremer în amestec cu verni de retuş MS2A (răşină sintetică, foarte stabilă cromatic); completările vechi de lemn, dar şi cele noi, au fost integrate cromatic prin metoda tratteggio pe formă; local, pentru tratarea rosăturilor până la bolus, s-a folosit pulbere de aur de 24 karate în pastilă, aplicată în vârf de pensulă. Alegerea metodelor de prezentare estetică a fost justificată de reversibilitatea lor, de respectarea principiului minimei intervenții, cu respectarea patinei obiectului.

Icoanele și partea sculptată au fost vernisate final cu verni de damar în toluen şi white spirit 12%, 2% ceară aplicat spray cu aerograful.

Iconostasul Bisericii „Sf. Nicolae, Albă”, București. Imagine după realizarea operațiunilor de conservare-restauarare

Concluzii

Rezultatul obținut în urma acestor intervenții de conservare-restaurare desfășurate în intervalul august 2014 – mai 2016, a redat ansamblului sculptat și pictat al iconostasului Bisericii Albe raportul cromatic inițial, și anume sculptură acoperită cu foiță de aur profilată pe fond de culoare alb ivoriu, raport extrem de bine dozat, așa cum a fost gândit de artiștii pictori și sculptori care l-au conceput la 1746.

Restaurarea reușește să redea coerența ansamblului original, cu res­pectarea normelor, principiilor și codurilor etice aflate în vigoare. Nu în ul­timul rând, cercetările științifice întreprinse înainte și în timpul procesului de conservare-restaurare au adus date noi și importante cu privire la etapele istorice în care a evoluat iconostasul.

*Dr. Sultana-Ruxandra Polizu, Expert restaurator pictura, IORUX TRADE SRL (IORUX RESTORATIONS – Laborator conservare-restaurare pictură)

**Acest articol a fost publicat in Caietele Restaurării 2016.

***Imaginile din articol sunt realizate de Iorux Restorations.

---

^[1]. Monument istoric aflat pe lista Monumentelor Istorice, cod LMI 2010, B-II-m-A-19861.

^[2].  Monahia Atanasia Văetiși, Iconostasul Bisericii Albe (Sfântul Nicolae-Dâr­vaș) din București. O reconsiderare a datelor istorice și stilistice”, în ms., p. 1.

^[3].  Ibidem, p. 8.

^[4].  Ibidem, p. 1: „Metocul Episcopiei Râmnicului avea hramul Cei 40 de mucenici, biserica era ridicată de banul Mihai Cantacuzino la 1764–1766. Cutremurul din 1838 o aduce într-o stare avansată de degradare, motiv pentru care va fi complet dărâmată, iar pe locul ei se ridică la 1842–1844 o nouă biserică, în stil neogotic”.

^[5]. Ibidem, p. 8.

^[6]. Ibidem, p. 3: „El nu este un iconostas în maniera celor care, cu doar câteva decenii înainte erau comandate pentru biserici bucureștene precum paraclisul Mitropoliei (1723), Stavropoleos (1733), Silvestru-vechi (1747)”, adică în stilul iconostaselor brâncovenești.

^[7]. Ibidem, p. 3: „În bisericile muntelui Athos se păstrează numeroase exemple asemănătoare iconostasului de la Biserica Albă, din epoca sculpturii moderne baroce, precum iconostasele bisericilor mănăstirilor Vatopedi, Hilandar, Grigoriou, Dochiariu, Dionisiu, dar sunt și biserici în insulele egeene Creta și Chios, care au astfel de iconostase”.

^[8]. De la stânga la dreapta, șirul profeților este compus din: Moise, Aaron, David, Solomon, Zaharia, Ieremia.

^[9]. De la stânga la dreapta, șirul apostolilor este compus din: Andrei, Simon, Filip, Iacob, Vartolomeu, Petru, Pavel, Ioan, Luca, Toma, Marcu, Matei.

^[10]. Cele 12 icoane prăznicare sunt: Nașterea Maicii Domnului, Intrarea în biserică a Maicii Domnului, Buna Vestire, Nașterea Domnului, Botezul Domnului, Schimbarea la față, Intrarea în Ierusalim, Înălțarea Domnului, Pogorârea Duhului Sfânt, Adormirea Maicii Domnului.

^[11]. Sunt reprezentate o sumedenie de forme animaliere: cerbul, căprioara, păsări afrontate, egrete, mierla, leul, bufnița, tigrul, dar și antropomorfe: Iesei, Sfântul Dimitrie, Sfântul Ioan Botezătorul, Irod, Salomeea.

^[12]. Icoanele împărătești sunt: Sf. Nicolae, Maica Domnului cu Pruncul, Iisus Hristos Pantocrator, Adormirea Maicii Domnului; pe ușile diaconești sunt pictați Arhanghelul Mihail (nord) și Arhanghelul Gavriil (sud).

^[13]. Cele două scene sunt: Sf. Dimitrie călare, înfigând sulița în dușmanul păgân, și Banchetul lui Irod, cu Salomeea ținând capul Sf. Ioan Botezătorul pe tipsie și Sf. Ioan la picioarele acesteia, cu capul retezat.

^[14]. Descriere iconostas conform studiului aflat în manuscris, Monahia Atanasia Văetiși, op. cit., pp. 5–6.

^[15]. Monahia Atanasia Văetiși, op. cit., p. 7.

^[16]. S-a făcut “așezarea florilor ce lipsesc la tâmplă și la scaunul arhieresc”, cum este menționat în Procesul verbal de recepție a lucrărilor de reparație din 27 ianuarie 1874.

^[17]. Executanți ai lucrărilor de conservare restaurare au fost Al Gheorghiță și  Dan Ivanovici. Caietul de sarcini a fost trasat de specialiști de la Comisia de specialitate a C.C.E.S., Oficiul pentru Patrimoniu Cultural Național al Municipiului București și Muzeul de Artă al României, care au urmărit lucrările de restaurare, conform Procesului verbal din 25.02.1988 aflat în documentația de restaurare din anul 1988, păstrată din arhiva bisericii.

^[18]. Conform Minutei din 21.03.1988 – aflată în Documentația de restaurare din 1988 păstrată în arhiva Bisericii Albe – iconostasul desfăcut în frize se restaurează în ate¬lierul din strada E. Pangratti, iar datorită faptului că „în urma curățării locale executate de restauratori, aspectul artistic al ansamblului arată murdar și lipsit de strălucire” și „la cererea beneficiarului”, se stabilește ca metodologie de lucru care „nu contravine principiilor de restaurare”, că se poate proceda la „acoperirea unor suprafețe cu foiță de schlagmetal patinată și vernisată, aproximativ o treime din registrul inferior al tâmplei”. În consecință, colectivul de restauratori va continua lucrările în sensul celor prezentate mai sus, ceea ce va permite o mai bună îmbinare cromatică a părții inferioare cu cea superioară”. În documentația de restaurare aferentă, se menționează faptul că s-a încercat îndepărtarea poleiturilor de schlagmetal anterioare și a polimentului verde cu soluții de acetonă, alcool metilic, metil etil cetonă sau decanol, dar rezultatele au fost neconcludente sau amestecurile folosite afectau prea mult stratul de aur original, motiv pentru care s-a decis să se renunțe la această operațiune.

^[19]. Conform Documentației de restaurare din 1987–1988, p. 3: „pentru operațiunea de poleire cu schlagmetal s-a folosit mixtion franțuzesc de 24 de ore diluat cu mixtion Fondul Plastic de 12 ore, în amestec cu neofalină; poleirea s-a făcut în două straturi, patinare cu shellac și pigmenți de frescă; vernisare cu shellac, colofoniu diluat în alcool etilic, aplicat cu pensula, în două straturi”.

^[20]. Restaurarea iconostasului Bisericii Albe a respectat Caietul de sarcini cu titlul Proiect de conservare-restaurare a iconostasului, amvonului, tronului arhieresc și tetrapodului de la Bis. Sf. Nicolae, Albă, București, ediția 2012, autori lect. univ. drd. Dorin Handrea și asist. univ. dr. Marin Cotețiu, avizat de către Ministerul Culturii prin Ședința Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, secțiunea Componente Artistice, din data de 25.05.2012.

^[21]. Chimist Ileana Zizi Baltă, fizician dr. Migdonia Georgescu. Au fost întocmite buletinul de analize fizico-chimice și fișa de examinare și analiză microscopică și stratigrafii.

^[22]. Coordonator institut, fizician dr. Roxana Rădvan.

^[23]. De exemplu, sub pictura datorată lui Tattarescu, înfățișându-l pe Sf. Ilie bust, cu un filactaer într-o mână și un pumnal în cealaltă mână, s-au determinat cu multă precizie detaliile compoziționale ale unor alte scene, specifice și ele iconografiei proorocului. Central era redat Sfântul Ilie stând în fața peșterii, hrănit de corb. În partea superioară a acestei imaginii era pictată Înălțarea lui Ilie în carul de foc, iar pe margini, erau șase medalioane, câte trei pe fiecare parte cu scene din viața sfântului, având borduri aurite și în relief.

^[24]. Ferecăturile icoanelor, donații ale credincioșilor bisericii, au fost păstrate, restaurate și expuse pe versoul iconostasului, aici îmbracă icoane–copii fidele ale icoanelor împărătești originale, executate de atelierul nostru. Cu ocazia anumitor sărbători religioase, icoanele sunt scoase din altar și expuse în biserică, astfel încât comunitatea se poate bucura în continuare de prezența ferecăturilor.

^[25]. În fața icoanelor împărătești au fost montate copii de dimensiuni mai mici, pentru ca „bariera de sticlă” să nu atragă după sine o îndepărtare a credincioșilor, iar iconostasul să rămână la fel de viu și prezent.