Istoricul evoluției demersurilor privind protejarea parcurilor și grădinilor istorice – respectiv a acelor amenajări în care există elemente construite sau naturale în care rezidă valori culturale și, mai nou, a peisajelor culturale – nu este unul lung. Este însă, cu siguranță, unul interesant și încă prea puțin cercetat. Acesta își are originile, așa cum rezultă din puțina bibliografie dedicată subiectului, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului trecut, în Italia. Pornind de la experiența italiană și corelând cu evoluția domeniului protejării patrimoniului cultural, pe de o parte, și a domeniului arhitecturii peisajului, pe de alta, se observă că, în a doua jumătate a secolului XX, după numeroase demersuri și insistențe, inclusiv pe lângă organisme precum IFLA, ICOMOS și UNESCO, se va ajunge la elaborarea unei Charte pentru protejarea grădinilor istorice (Florența, 1981–1982), urmată apoi de alte documente mai mult sau mai puțin similare privitoare la protejarea grădinilor, parcurilor și peisajelor.
Lucrarea propusă urmărește așadar să prezinte succint, fără pretenția unei analize exhaustive, premisele apariției Chartei de la Florența, rolul său în prezervarea parcurilor și grădinilor istorice, documente similare generate ulterior adoptării Chartei, respectiv oglindirea demersurilor internaționale pe plan național în ceea ce privește parcurile și grădinile istorice și peisajele culturale.
International and National Evolution in the Field of Preservation of Historical Gardens and Cultural Landscapes. Congresses, Debates, Conventions, Charters, Guidelines, and Laws
The history and evolution of the approaches referring to the protection of historic parks and gardens and, more recently, of cultural landscapes, is certainly both interesting, yet little researched. According to the little bibliography dedicated to this subject, it originated in Italy, at the end of the 19th century and the beginning of the last century. Starting from the Italian experience and taking into account the developments in the field of cultural heritage protection on the one hand, and landscape architecture on the other, by the second half of the 20th century, after consistent efforts by international institutions such as IFLA, ICOMOS, and UNESCO, a Charter for the Protection of Historic Gardens was drawn up (Florence, 1981–1982) and was afterwards followed by other documents referring to the preservation of both parks and gardens, and of landscapes.
Without claiming to be exhaustive, this paper aims therefore to address the background of the development of the Florence Charter, its role in the preservation of historic parks and gardens, similar documents produced after the Charter’s adoption, particularly in comparison with the Romanian approaches to listing and protecting historic gardens and cultural landscapes.
Autor:
Alexandru Mexi este peisagist, master în studii culturale și autor al unei teze de doctorat dedicate istoriei și evoluției parcurilor publice municipale în context național și european. Alexandru este atestat de Ministerul Culturii în domeniul protejării monumentelor istorice și lucrează în prezent în calitate de cercetător științific III în cadrul Institutului Național al Patrimoniului – Secția Patrimoniu Mondial UNESCO și cadru didactic asociat la Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București, acolo unde predă cursuri de istoria grădinilor și peisajelor. Este implicat în proiecte de cercetare, conservare și restaurare dedicate patrimoniului cultural imobil, construit și peisager.
Institutul Național al Patrimoniului, Universitatea de Vest „Vasile Goldiș”, Arad
Caietele restaurării 2023, pp. 232-251