Skip to main content

Cele mai frumoase sate din Franța

Cele mai frumoase sate din Franța

Știați că Franța deține cele mai multe ferme, cei mai mulți fermieri și că este cea mai agricolă țară din Europa? Francezii sunt o nație de oameni gospodari, cu un simț aparte pentru frumos, mâncare delicioasă și vinuri bune acompaniate de brânzeturi fel de fel. Toți sunt mândri de satele lor și dacă întrebi un fermier francez care sat este cel mai frumos, îți va spune că al lui este acela.

Într-o zi a anului 1981, un primar dintr-un sat din inima Franței a avut o idee care a schimbat în bine, pentru totdeauna, soarta multora dintre acestea. Charles Ceyrac, căci așa se numea acel primar, a convins și alți 66 primari din alte sate frumoase să protejeze și să promoveze patrimoniul acestora.

Hm, ce cuvânt pretențios mai este și acesta, patrimoniu?! Ce poate fi patrimoniul unui sat? Închideți ochii și gândiți-vă la ce are mai de preț satul vostru: biserica veche poate de mai bine de 100 de ani cu ale sale fresce și icoane atât de frumos pictate, poate unele monumente funerare, sau monumentul dedicat eroilor satului, sau poate o casă memorială, un mic muzeu ce deține o colecție etnografică, case mândre…

Stop! Nu luați în calcul casa cu două etaje, termopane și scară din marmură a lui Romică, construită de părinții lui acum doi ani după ce s-au întors din Italia. Poate o fi mare, scumpă, dar nu are nicio valoare pentru patrimoniul cultural al satului vostru. Gândiți-vă dimpotrivă, la acele case vechi ale bunicilor voștri, cu pridvoare care au balustrade, coloane și streșini din lemn și cu fațada casei văruită de cele mai multe ori în alb. Ele au o frumusețe autentică și reprezintă stilul tradițional românesc care trebuie protejat și pus în valoare. Cum…?

Să ne întoarcem la domnul Charles Ceyrac, cel datorită căruia satele Franței sunt un exemplu de urmat în toată lumea. Acesta a realizat cât de valoroase și frumoase sunt satele franțuzești, doar că, fără să fie susținute, încurajate și promovate, acestea riscă să-și piardă patrimoniul. Ori, acest patrimoniu, nu aparține doar bunicilor noștri, ci și generațiilor prezente și mai ales celor viitoare. Așa că, zis și făcut, în scurtă vreme a făcut o asociație numită Cele mai frumoase sate din Franța în care nu era admis orice sat, ci doar acelea care întruneau multe condiții foarte stricte: prezența caselor autentice foarte bine întreținute, restaurate cu materiale tradiționale; rețelele de telefonie, electricitate și apă trebuiau mascate cu discreție;  abundența florilor la ferestrele și intrările caselor;  implicarea întregii comunități în conservarea și promovarea patrimoniului satului, etc.

Ce să vă mai spun?... a început de atunci o întrecere formidabilă pentru a intra în grupul celor mai frumoase sate franțuzești. Pentru că un sat, odată declarat unul dintre cele mai frumoase din țară, devenea cunoscut în toată țara, în presă, la televiziune și toată lumea vroia să vină să-i vadă frumusețea bucolică. Și unde vin turiștii, vin și banii iar comunitatea satului este de două ori mândră: o dată pentru că trăiește într-un sat încântător și apreciat ca atare de toată lumea și a doua oară pentru că prosperă pe seama notorietății sale.

Am fost și eu în câteva dintre acele sate frumoase și de fiecare dată mi-am spus mușcându-mi buza, că ideea domnului Ceyrac ar trebui să ajungă și în România pentru că, nu-i așa, avem și noi sate frumoase și gospodari inimoși.

Iată câteva poze pe care le-am făcut în unele dintre aceste sate frumoase ale Franței!

Ce am remarcat la fața locului a fost vechimea caselor (unele aveau câteva sute de ani, datau din secolul al XIV-lea), cât de bine erau acestea întreținute, curățenia desăvârșită, abundența plantelor și a florilor, multitudinea micilor magazine în care erau comercializate produsele țăranilor (gemuri, dulcețuri, conserve, vinuri, brânzeturi, legume, fructe, etc) și numeroșii turiști care furnicau pe ulițele înguste ale satului.

Poate credeți că nu este nimic interesant și valoros în satul vostru, dar, dacă veți încerca să priviți cu alți ochi, sigur veți observa un peisaj frumos întrezărit de pe o colina, o poieniță cu flori, un apus de soare, sau un arbore bătrân și solitar în mijlocul unui câmp de grâu galben numai bun de secerat, șura voastră cu fân sau chiar mâinile muncite ale părinților voștri. Căci omul sfințește locul, iar frumosul este în ochii fiecăruia dintre noi, sau îl putem crea simplu, prin fiecare floare pusă la fereastră, prin fiecare floare sădită la poarta casei. Toate acestea, adăugate la patrimoniul vechi descris mai sus, vor face cu siguranță din satul vostru unul dintre cele mai frumoase din România.

Așa că...fiți detectivi în propriul vostru sat! Mergeți în căutarea acelor comori de patrimoniu cultural ascunse și uitate, care însă dau valoare satului vostru!

Fotografiați-le sau pictați-le – în ansamblu ori detalii!

 

...

Un articol de Aura Venin un om pasionat de istorie și frumos, un profesor cum fiecare elev își dorește.

Despre Aura și pasiunea ei, istoria, puteți citi mai multe pe: https://avehistoria.blog/