Studiu de caz - Pelerinii din Emaus, din colecția Muzeului de Artă Cluj-Napoca

Dorința de a proteja picturile în ulei pe suport textil există de mai multe secole, acest lucru fiind cauzat de procesul de îmbătrânire naturală a fibrelor textile, de comportamentul straturilor de preparație, de culoare și de protecție, precum și de tratamentele și metodologiile istorice la care au fost supuse.

Deciziile luate și „rețetele” aplicate în trecut au fost determinate de valorile intelectuale și estetice ale epocii, de materialul operei de artă și de sentimentul uman subiectiv. În prezent, abordarea științifică a restaurării, prin metodologii riguroase contrastează puternic cu metodele empirice din trecut.

Lucrarea întitulată ,,Pelerinii din Emaus” (sec. XVIII) aparține patrimoniului Muzeului de Artă Cluj-Napoca, iar înainte să intre în colecția muzeului, aceasta a ajuns de-a lungul timpului sub mâna mai multor pictori sau restauratori, dornici să refacă unitatea imaginii, salvând însă doar pentru o perioadă scurtă obiectul.

Voi prezenta intervențiile de restaurare anterioare, printre care și dublarea din sec. XIX, trecând în revistă istoricul acestori tipuri de dublări, iar ulterior voi descrie metodologia pe care am aplicat-o în procesul intervențiilor de restaurare.

Cuvinte cheie: dublare, rețete istorice, intervenții necorespunzătoare

 

autor:

Fruzsina Rauca-Bencze - doctorand Universitatea de Artă și Design Cluj-Napoca, restaurator pictură - Muzeul de Artă Cluj-Napoca

Caietele restaurării 2019, pp. 208-223