Prin acest articol îmi propun să readuc în discuție importanța pe care secolul al XIX-lea a avut-o în domeniul restaurării, ca etapă de trecere de la tradiția îndelungată a refacerilor și reparațiilor la disciplina științifică din prezent, moment care a presupus și înființarea primelor instituții moderne pentru inventarierea și protejarea patrimoniului cultural construit.