Dragoş Gh. Năstăsoiu
Ctitorie a familiei nobiliare româneşti a Cândeştilor de Râu de Mori/Kendeffy de Malomvíz, biserica medievală din Suseni-Colţ (judeţul Hunedoara) a fost construită în secolul al XIV-lea şi decorată ulterior cu fresce de tradiţie bizantină datate în diferite perioade cuprinse între sfârşitul secolului al XIV-lea şi secolul al XVII-lea. Îndeplinind de la bun început o funcţie monastică, edificiul religios a fost abandonat către sfârşitul secolului al XVI-lea, când ctitorii săi au trecut la calvinism şi au fost integraţi elitei Principatului Transilvaniei. Din acel moment, clădirea bisericii a decăzut treptat, astfel încât aceasta era deja în stare de ruină către mijlocul secolului al XIX-lea, situaţia continuând pe tot parcursul secolului al XX-lea, în ciuda arhitecturii insolite şi a valoroaselor fresce ale monumentului istoric.
Ca o directă consecinţă a reactivării vieţii monahale în jurul bisericii (1995), monumentul medieval a fost reconstruit parţial şi ilegal (1996), iar frescele sale au fost repictate într-o manieră grosolană (2001). Deoarece aspectul bisericii medievale a fost în mod regretabil compromis de aceste ‘restaurări’ neprofesioniste, prezentul studiu încearcă să recupereze pe cât mai mult posibil programul iconografic originar al bisericii pe baza mărturiilor scrise şi vizuale aparţinând celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea şi începutului secolului al XX-lea. Alături de mărturiile scrise despre biserică şi picturile sale murale (Ştefan Moldovan, 1853; Gábor Szinte, 1893 etc.), sunt folosite pentru întâia dată copiile în acuarelă după fresce executate între 1905 şi 1909 de către István Gróh. Toate aceste izvoare secundare (deopotrivă vizuale şi scrise) permit nu doar recuperarea într-o mai mare măsură a programului iconografic iniţial, a inscripţiilor în slavonă veche şi a unor graffiti latini şi maghiari, ci confirmă şi funcţia monastică a bisericii medievale din Suseni-Colţ, propunând totodată o nouă datare cel puţin pentru o parte din picturile sale murale, anume primul deceniu al secolului al XVI-lea.
Iconographic and Epigraphic Reconstructions for the Medieval Church in Suseni-Colţ, Hunedoara County
Founded by the Romanian noble family of Cândea of Râu de Mori/Kendeffy of Malomvíz, the medieval church in Suseni-Colţ (Hunedoara County) was built during the 14th century and subsequently decorated with frescoes of Byzantine tradition, which were dated variously between the late-14th and the 17th century. Having fulfilled from the very beginning a monastic function, the religious edifice was abandoned towards the end of the 16th century, when its patrons adopted Calvinism and were integrated to the elites of the Principality of Transylvania. From that moment on, it began its gradual decay, so that the church was already a ruin around mid-19th century, this state continuing throughout the 20th century, despite its peculiar architecture and its valuable murals.
As a direct consequence of the revival of monastic life around the church (1995), the medieval monument was illegally and partially reconstructed (1996) and then its frescoes were clumsily repainted (2001). Because the appearance of the medieval church was regrettably compromised by unprofessional ‘restoration’, this essay recovers as much as possible the initial iconographic program of the church on the basis of written and visual testimonies belonging to the second half of the 19th and beginning of the 20th century. Together with written accounts on the church and its murals (Ştefan Moldovan, 1853; Gábor Szinte – 1893; etc.), the frescoes’ watercolor copies executed between 1905 and 1909 by István Gróh are first used. All these secondary sources (both visual and written) allow not only to recover in a greater extent the initial iconographic program, Slavonic inscriptions, and Latin and Hungarian graffiti of the church in Suseni-Colţ, but also to confirm its monastic function and to propose a new dating at least for some of its murals, namely, the first decade of the 16th century.
Autor:
Dragoş Gh. Năstăsoiu, Muzeul Naţional de Artă al României, Bucureşti
Istoric de artă (licenţă în Istoria şi Teoria Artei, Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, 2008) şi medievist (masterat şi doctorat în Istorie şi Studii Medievale, Central European University din Budapesta/Viena, 2009 şi 2018)
Caietele restaurării 2025, pp. 264-305
Cartea a apărut cu sprijinul Ordinului Arhitecților din România din Timbrul de arhitectură.
